Tocmai ne-am întors dintr-un infotrip organizat de Star Aviation Travel, impreuna cu partenera sa Melody Travel.

Cu aceasta ocazie am vazut atatea hoteluri, incat mi-este imposibil sa concretizez care, ce, unde si cum. Asa ca pentru asta o sa trebuiasca sa iau la studiat tona de pliante cu care m-am intors.

Problema este ca infotripul a fost organizat pentru agentii revanzatoare, dar au participat si jurnalisti, asa ca a fost un grup asa de eterogen, incat bisericutele au functionat perfect.

Ne-am dat toata silinta sa fotografiem fiecare hotel cat mai in amanunt (spre disperarea colegilor de la agentii): exterioare, receptie, camere, palmieri si marea vazute din camere, restaurante si baruri, piscine, plaja, marea, palmieri, sala de gym, chiar si sauna si camerele de masaj, reprezentantul hotelului, receptionerele, rusoaicele de pe plaja, iar palmieri, scari. A iesit o ameteala de peste 3.000 de poze, si, cum am zis, o ameteala impresionanta de impresii.

Ritmul a fost infernal: se vizitau in medie 7 hoteluri pe zi. Daca ar fi fost hoteluri ca pe la noi, nici nu clipeam, dar erau adevarate castele, daca ne-ar fi lasat singuri ne pierdeam pe holuri. La sfarsitul excursiei toata lumea era atat de apatica, incat si “amaratilor” de directori de hoteluri de 5* li se facea mila de noi si o mai scurtau cu prezentarea.

O tara unde Soarele este blestem si binecuvantare

Sa notez impresiile despre Cipru, cat sunt “calde”. De asta le si pun pe blog, inainte sa le transform in articol pentru revista.

Soare! In primul rand soare. De dimineata de la 5 pana seara la 8 soarele isi face datoria si incalzeste pamantul asta iesit din mare. Il incalzeste in luna mai la fel ca la noi in iulie. Totusi, fiind o insula, briza se simte. Si umezeala. Aparatele de aer conditionat functioneaza la maxim. La ora pranzului strazile sunt goale si restaurantele pline. De altfel am aflat ca in programul de lucru a cipriotilor este o pauza de pranz de 3 ore, chiar si magazinele sunt inchise intre orele 13 si 16. Mi se pare normal, este imposibil sa circuli pe jos, te doboara caldura. Si este doar luna mai…

Daca ma intrebati de peisaj, ei bine, in afara de superba imagine a marii altceva nu am vazut decat dealuri arse de soare, pietre iesind oriunde printre pomi, iarba arsa, terenuri arate sau treierate (in Cipru in mai se treiera graul). Cel mai bine se simt cactusii (niste monstruozitati de “limba soacrei” cu flori superbe si chiar fructe comestibile). In rest, agricultura depinde de irigatii. Irigatii la baza firului de cultura sau la radacina pomului. Peste tot se vad insirate furtune, din care picura discret apa atat de necesara vietii. Agricultura se face pe orice petec de pamant cat de cat cultivabil. Pe un teren plin de pietre, uscat de soare si batut de vant.

Cipru are si munti. Cel mai inalt varf are peste 1.900 metri. Uneori iarna chiar si ninge pe creste. Rauri? Da, formate din munti, de la ploaie, rauri care se pierd pana la baza, nu exista izvoare. Si asa am ajuns la cea mai mare problema a tarii: APA.

Nu exista apa potabila in Cipru, cel putin nu la nivelul la care se consuma. Apa acumulata din ploi se epuizeaza destul de repede, bazinele caselor raman goale, apa se rationalizeaza. Nici o picatura de apa potabila nu ajunge in mare, apa este colectatata in rezervoare si bazine. Numai la hoteluri apa nu se opreste, desi turistii sunt avertizati pe orice cale sa o economiseasca. Apa nu curge aiurea, nu exista tevi sparte, garnituri stricate. Nici nu conteaza pretul apei, problema este lipsa ei. Exista 3 statii de desalinizare a apei, dar apa rezultata nu este buna decat la baie, nu se poate bea, nu se poate folosi la irigatii. Sa ajungi sa aduci apa cu vapoarele? Asta da situatie disperata.

Va urma

Zoica Stanciu