Daca tara in sine nu impresioneaza, oamenii in schimb sunt absolut memorabili. Au o seninatate care te farmeca, o liniste interioara care se simte imediat. Zambetul de intampinare nu este deloc fortat, amabilitatea de care dau dovada nu e falsa. Nu sunt vesnic grabiti, vesnic incruntati. Muncesc mult, dar cu daruire, si se distreaza pe masura. Spun buna-ziua fara sa te cunoasca. Un “kalimera” aruncat de noi le deschide pe fata un zambet larg, si discutia se incalzeste.
Cel mai impresionant lucru este cinstea lor. Poate dominatia turceasca a lasat urme, dar in Cipru furtul este practic necunoscut. In 7 zile nu am auzit decat odata alarma de masina, si acea masina era cu numere englezesti. Povestile lor legate de handicapul pe care il au cand merg in alte tari e legat tocmai de lipsa lor de vigilenta cu bunurile proprii. Obisnuiti sa lase lucrurile nesupragheate, sau ca daca uita portofelul cu bani si acte undeva sigur il gasesc, in lumea “civilizata” pot pati lucruri urate. Inchid masina, dar lasa geamul deschis, iar laptopul si geanta sunt pe scaun. Nimeni nici nu se gandeste sa se uite in masina, darmi-te sa ia ceva! Iti dau restul pana la ultima centima, daca uiti sa iei restul, te intorci si il gasesti pus deoparte. E respect pentru munca si avutia celorlalti, sadita adanc odata cu primii pasi in viata a copiilor. Sa ne intorcem in trecut, poate gasim o explicatie.
Istoria acestei tari este impresionanta. Urmele duc pana in perioada neolitica. Regatele cipriote au fost formate de catre eroii razboiului troian, in jurul anilor 1400 i. Ch. Prezenta micenienilor este asociata cu elenizarea insulei, ei fiind cei care au introdus limba, numele localitatilor, locurilor, institutiilor si cultelor.
Au urmat fenicienii, asirienii, romanii, Imperiul Bizantin, francii, venetienii, otomanii, englezii. Daca aveau corabii si erau interesati de expansiune, de ce sa nu cucereasca aceasta insula situata atat de strategic? Fiecare si-a lasat amprenta, fiecare a influentat societatea, religia si cultura, arhitectura. Insula este plina de situri arheologice, de manastiri si biserici demne de a fi vizitate. Noi, in acesta excursie, am vazut doar, pret de 10 minute, biserica Sf. Lazar, cel inviat din morti.
Intre 1571-1878 Cipru a facut parte din Imperiul Otoman. Tipuri grele pentru cipriotii greci. Regulile otomane au fost aplicate dur, si o comunitate islamica isi pune bazele in nordul insulei. Marea Britanie preia insula printr-un tratat. Totusi sperantele cipriotilor ca se vor uni cu Grecia nu s-au concretizat. Dominatia britanica si-a pus insa amprenta asupra multor aspecte intalnite si azi in Cipru. Voi reveni.
In 1960 Cipru devine independenta in urma unui referendum. Marea Britanie mai are si acum un teritoriu, circa 2% din suprafata tarii. O enclava bine pazita, care are un rol militar.
Linsitea insa va fi de scurta durata. Minoritatea turca este nemultumita, iar in 1974 Turcia invadeaza Ciprul si ocupa 37% din teritoriul situat la nord. 200 de mii de ciprioti greci isi parasesc locuintele, fara sa apuce sa-si ia nimic din munca de o viata. Am avut ocazia sa vorbesc cu cativa dintre ei. Acum, la 34 de ani de la acele evenimente, casele lor sunt tot acolo, nelocuite sau ocupate de turci nomazi. Pot trece granita sa se duca sa le vada. Cei batrani refuza si sa se gandeasca, amintirile sunt prea dureroase. Am vazut granita cand am facut o coaziera cu vaporul. In dreptul granitei a trebuit sa se opreasca si am vazut frumoasele hoteluri pustii din Famagusta. Pustii de atatia ani, dar inca in picioare. Desi comunitatea internationala a condamnat ocupatia turca, ea rezista si in acest moment, nereusindu-se gasirea unei solutii. Pacea in zona este asigurata de Natiunile Unite.
Si totusi, in ciuda problemei turce, din 2004 Cipru a devenit membra a Uniunii Europene. Nivelul de trai al locuitorilor o plaseaza printre primele 25 state din lume. De la 1 ianuarie 2007 EURO este moneda oficiala.
